Gandesc ca starea de a fi liber presupune spargerea zidului care de cele mai multe ori ne ingradeste sufletul sau - si mai rau - mintea nelasandu-ne sa ne exprimam deschis opiniile.
Ma intreb: sunt un om liber? Sau - ca sa parafrazez un prieten - las oare copilul din suflet sa se zbenguie in voie, il las sa aleaga jucaria care-i place, il las se bucure in voie de de ea?
Ceva ma retine in a-mi oferi raspunsul. Poate acel zid...Sau poate cateva caramizi ramase de care inca ma mai impiedic...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Hmmm...depinde ce intelegem prin 'a fi liber'.Atata timp cat traim in societate,nu putem sa ne manifestam liber,in cazul in care a fi liber inseamna sa ne comportam asa cum ne vin gandurile in minte.Poate ca aceasta libertate a noastra ar dauna celorlalti.Si poate chiar noua.
Putem,insa,ca intotdeauna sa ne ascultam inima.Ea stie cel mai bine ce este folositor pt noi si nu dauneaza ceilorlalti.Nu a trait inimioara noastra atatea si atatea vieti?
Trimiteți un comentariu