Desi februarie, primavara isi incearca norocul si da ceva semne.
Gradina mamei plina de ghiocei ca in fiecare an, in acesta perioada ma tulbura usor.
Micutele flori ma trimit cu gandul la copilarie cand jumatate din spatiul din fata casei mamei era alb-verde cu parfum crud si placut.
Ma simt ispitita...
7 februarie 2009
luni, 9 februarie 2009
miercuri, 4 februarie 2009
duminică, 1 februarie 2009
"Simt cum gandesc. Vibrez asa cum simt. Cand vibrez atrag."
Calatorie.
De data aceasta, ceata, umezeala si vantul rece lipseau. Parca isi luasera cateva zile libere in plina saptamana, indurandu-se de mine.
Se spune ca in zilele care contin indicativul zilei de nastere se intampla ceva care iti capteaza atentia intr-un fel ori altul. La mine, 29 a inceput pe 28 si s-a incheiat pe 31, luna aceasta.
Un sentiment euforic de libertate si chef de viata au dat un mic party inside me.
Este ciudat cum in jumatate de an petrecut in acel loc, pe care de acum il voi numi Sunny Luxemburg, aproape ca il detestam din cauza timpului urat si a unei aparente linisti, alte lucuri fiind cele ce m-au facut sa il indragesc si sa privesc dincolo de vantul taios si ploaia omniprezenta la care se adauga limba latrata caci de vorbit era mai greu.
Hei bine, e uimitor cum dupa jumatate de an, pentru cateva zile m-am simtit ACASA.
Sa fie oare un fel de consolare spirituala?
In tot cazul, m-am simtit ca un actor intrat atat de bine in rolul sau intr-un scenariu atat de bine pus la punct, incat ulterior s-a transformat intr-o frumoasa realitate.
Totul a concurat la starea de bine: timpul insorit, locurile primitoare, dar mai ales oamenii...
De data aceasta, ceata, umezeala si vantul rece lipseau. Parca isi luasera cateva zile libere in plina saptamana, indurandu-se de mine.
Se spune ca in zilele care contin indicativul zilei de nastere se intampla ceva care iti capteaza atentia intr-un fel ori altul. La mine, 29 a inceput pe 28 si s-a incheiat pe 31, luna aceasta.
Un sentiment euforic de libertate si chef de viata au dat un mic party inside me.
Este ciudat cum in jumatate de an petrecut in acel loc, pe care de acum il voi numi Sunny Luxemburg, aproape ca il detestam din cauza timpului urat si a unei aparente linisti, alte lucuri fiind cele ce m-au facut sa il indragesc si sa privesc dincolo de vantul taios si ploaia omniprezenta la care se adauga limba latrata caci de vorbit era mai greu.
Hei bine, e uimitor cum dupa jumatate de an, pentru cateva zile m-am simtit ACASA.
Sa fie oare un fel de consolare spirituala?
In tot cazul, m-am simtit ca un actor intrat atat de bine in rolul sau intr-un scenariu atat de bine pus la punct, incat ulterior s-a transformat intr-o frumoasa realitate.
Totul a concurat la starea de bine: timpul insorit, locurile primitoare, dar mai ales oamenii...
miercuri, 27 august 2008
joi, 21 august 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
